Negru spre alb

O pană de înger căzut-a pe sufletul meu;
De atunci tot plâng şi sunt trist mereu,
Sunt laş şi las tristeţea să mă consoleze,
O neagră fericire să mă cam întristeze.
Privesc în jurul meu şi mă simt uimit,
O rază alunecă-n sufletu-mi înzăpezit.
Doresc să mă trezesc şi să mă scutur,
Să plutesc peste vazduh şi să mă bucur.
Vreau să fiu mai bun si lumii de folos
Să-mi îndeplinesc menirea...bucuros.

Apoteoză

Cu ochii la stele vreau să simt măreţia,
Cum se revarsa Universul infinit
Metamorfozat într-un grăunte de nisip,
Să ţin Steaua Înţelepciunii în palmă
Şi să gust filosofia morţii şi a vieţii,
Din pătura de stele mantie să-mi fac,
Cavalerul Tunetului pe Calea Laptelui
Călătorind fulgerator spre început.
Timpul se pleacă, lumina se îndoaie.

Strop de suflet

Îmi înec sufletul mistuit de flăcări lăuntrice
În dulci fericiri triste care continuă să existe.
Obrajii ard, râuri de lacrimi înflăcărate curg,
Pieptul îmi bate, inima jeleşte sufletul pereche,
Sângele ţâşneşte în venele încordate de amor.

Oh, mă-nspăimântă gândul nemuritor că te ador!
Oh, ai milă de umilele mele sentimente cambrate!

Când nopţile îmi sunt albe de flacăra iubirii,
Când erosul meu aprinde stelele pe cerul trist,
Când le face să vibreze invită luna la dansul celest,
Când comete se prăbuşesc sub splendoarea sudorii,
Priveşte acest spectacol, aduţi aminte că exist!

Oh, tu, om nenorocit, de soarta ta şi zeii ar plânge!

Limba Informatică

101 1*2^0 + 0*2^1 + 1*2^2 1 + 4 5 100100101010111010101001010101010101
key: vlad.baragan

Introspecţie

La fel cum fară tristeţe nu ar mai fi fericire,
La fel cum fară ură nu ar mai fi iubire,
La fel cum fară oameni răi nu ar mai fi oameni buni,
La fel şi eu fară părţi rele nu aş mai fi un om bun!

Teorie existenţialistă

Eu sunt, noi suntem,

Pentru că am vrut:

EU am vrut, NOI am vrut!

Dileme facultative

1. Dacă scopul profesorului este să verifice ce ştie studentul nostru şi ceea ce nu ştie, daca nu ştie, ar trebui sa ia 5?

2. „Educaţia este capacitatea de a face diferenţa între ceea ce ştii şi ceea ce nu ştii.” (Anatole France), dacă recunoşti că nu ştii ar trebui să treci examenul?

3. Cum ar fi 0% materii cu 0% restante?

4. Cum să spunem NU restanţelor?

5. Restanţele dăuneaza grav sănatăţii şi timpului liber?

6. Dacă ai restanţă, ai prestanţă?

7. Nepăsarea te face vinovat când colegul tău are restanţă că nu i-ai spus din rea-credinţă?

8. Excesul de restanţe are repercursiuni grave? Şi, dacă da, în ce masură?

9. Ce e puţin strică, ce e mult la fel, să avem restanţe în cantităţi moderate?

10. O restanţă nu strică niciodata?

11. Dacă nu ar mai fi restanţe, ar trebui să luăm toţi examenele?

12. Cât de mare e o restanţă?

13. Să ierte profesorii greşelile noastre de la examen, precum şi noi iertăm greşelile lor?

14. E păcat să nu înveţi? (Dna. Văcăroiu mi-a replicat că lenea e un pacat, dar dacă ne spovedim?)

15. Ce ţie nu-ţi place altuia nu face, profilor le-ar plăcea să aibă restanţe?

P.S.: Când se dau restanţele?